Apartamentele din Chișinău pot deveni mai accesibile? 3 direcții de dezvoltare urbană

Aceasta nu este o situație unică – multe orașe europene au trecut prin etape similare. Diferența este că unele au ales să reacționeze strategic.

Orașe precum Viena, Berlin, Praga sau Barcelona nu au răspuns crizei locuințelor prin construcții lipsite de viziune urbanistică sau prin extindere continuă, ci prin planificare urbană integrată, parteneriate public-private și modernizarea fondului locativ existent. Chișinăul are încă șansa de a alege o cale echilibrată.

Există trei direcții clare care, implementate simultan, pot transforma piața apartamentelor din Chișinău într-una mai accesibilă, mai predictibilă și mai orientată spre calitatea vieții.

1. Cartiere noi, bine planificate, nu blocuri izolate

Prima direcție este dezvoltarea de cartiere urbane complete, nu de clădiri construite punctual. Modelul european favorizează cartiere cu regim mediu de înălțime (7–10 etaje), care oferă densitate fără a sufoca spațiul urban.

Un cartier modern trebuie să respecte principiul orașului de „15 minute”, consacrat în urbanismul european:

• școli și grădinițe,
• centre medicale,
• spații verzi și de recreere,
• comerț de proximitate, servicii, birouri,
• transport public eficient.

În Berlin sau Viena, autorizația de construcție este condiționată de existența acestei infrastructuri. Primăria nu doar aprobă proiecte, ci le direcționează strategic.

Aplicarea unui astfel de model în Chișinău ar reduce presiunea pe centru, ar diminua traficul și ar scădea costurile zilnice ale locuirii pentru mii de familii.

Fără această abordare, orașul riscă să continue expansiunea haotică, cu cartiere dependente de automobil și infrastructură permanent depășită.

2. Locuințe accesibile prin parteneriat public-privat, nu prin piață liberă exclusivă

A doua direcție este dezvoltarea unui segment real de locuințe accesibile, inspirat din modelul european de locuințe sociale și cooperative.

În Viena, peste 60% din populație locuiește în chirie în locuințe construite cu implicarea statului sau a municipalității. Acest lucru nu a distorsionat piața, ci a stabilizat-o.

Pentru Chișinău, un model realist ar presupune:

• teren oferit gratuit de municipalitate sau stat,
• sprijin pentru utilități și infrastructură,
• construcția apartamentelor și a infrastructurii realizată de companii private,
• vânzarea apartamentelor către tinere familii la preț fix, sub media pieței.

Pentru a evita speculațiile, aceste locuințe trebuie să aibă restricție de revânzare pe o perioadă de minimum 15 ani. Scopul nu este profitul rapid, ci stabilitatea urbană și socială.

Experiența orașelor europene arată că un astfel de segment poate reduce presiunea asupra pieței libere și poate contribui, în timp, la temperarea creșterii prețurilor pentru toate categoriile de locuințe.

3. Modernizarea fondului locativ sovietic – cea mai rapidă soluție ignorată

A treia direcție, frecvent ignorată în dezbaterea publică, este reabilitarea masivă a locuințelor construite în perioada sovietică. Mii de apartamente din Chișinău sunt amplasate bine, conectate la infrastructură, dar sunt ineficiente energetic și depășite funcțional.

În orașe precum Praga sau Budapesta, modernizarea fondului existent a redus nevoia de construcții noi cu 20–30% pe termen mediu.

Un program real de renovare ar trebui să includă:

• termoizolare și eficiență energetică,
• înlocuirea rețelelor uzate,
• modernizarea spațiilor comune,
• îmbunătățirea siguranței structurale.

Apartamentele modernizate devin competitive cu cele noi, iar locuitorii nu mai sunt forțați să migreze spre periferii.

În același timp, orașul utilizează mai bine infrastructura deja existentă, evitând costuri uriașe de extindere.

Concluzie: fără strategie, orașele plătesc mai târziu mult mai scump

Criza locuirii nu se rezolvă printr-o singură măsură și nici exclusiv prin piață liberă. Orașele europene au demonstrat că echilibrul apare doar atunci când autoritatea publică are o viziune clară și acționează strategic.

Pentru Chișinău, soluția este una integrată:

• cartiere noi bine planificate,
• locuințe accesibile prin parteneriat public-privat,
• modernizarea fondului locativ existent.

Fără aceste decizii, orașul riscă să repete greșelile altor metropole care astăzi cheltuie miliarde pentru a corecta dezvoltări greșite din trecut. Cu ele, Chișinăul poate deveni un oraș mai accesibil, mai echilibrat și mai confortabil pentru generațiile viitoare.

Autor:

Victor Cernomorcenco, Specialist Imobiliar în cadrul companiei Acces Imobil. 

Important!

Preluarea materialelor de pe pagina www.accesimobil.md se realizează în limita maximă de 200 de caractere cu indicarea sursei prin hyperlink.